Vara ne atrage pe tot parcursul anului cu promisiunea de a avea piscine, camioane cu înghețată și relaxare la umbră. Pentru emisfera nordică, sezonul oficial de vară începe pe 20 sau 21 iunie, odată cu sosirea solstițiului de vară.
Dar ce este, mai exact, solstițiul de vară? Este rezultatul înclinării axei nord-sud a Pământului cu 23,4 grade spre soare. Această înclinare face ca diferite cantități de lumină solară să ajungă în diferite regiuni ale planetei în timpul orbitei Pământului de un an în jurul Soarelui.
- La solstițiul de vară, Polul Nord este înclinat mai mult spre soare decât în orice altă zi a anului.
Asta înseamnă că în solstițiul din iunie, emisfera nordică va avea cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an. Opusul este valabil pentru emisfera sudică, unde iunie aduce solstițiul de iarnă și cea mai scurtă zi din an.
- Încă din preistorie, solstițiul de vară a fost văzut ca o perioadă semnificativă a anului în multe culturi și a fost marcat de festivaluri și ritualuri. În mod tradițional, în multe regiuni temperate (în special în Europa), solstițiul de vară este văzut ca mijlocul verii. Astăzi, însă, în unele țări și calendare este văzut ca începutul verii.
Mai multă lumină solară nu înseamnă mai multă căldură
La solstițiul de vară, emisfera nordică primește mai multă lumină solară decât în orice altă zi a anului, dar asta nu înseamnă că prima zi de vară este și cea mai fierbinte.
Oceanele și atmosfera Pământului acționează ca niște chiuvete de căldură, absorbind și reluând razele soarelui în timp.
Chiar dacă planeta absoarbe multă lumină solară la solstițiul de vară, este nevoie de câteva săptămâni pentru a o elibera. Ca urmare, cele mai calde zile au loc de obicei în iulie sau august.
- „Este ca atunci când vrei să aprinzi un cuptor, îți ia mult timp să se încălzească. Și după ce îl stingi, durează ceva timp până se răcește. E la fel și cu Pământul”, spune Robert Howell, astronom la Universitatea din Wyoming.
La solstițiul de vară Pământul nu este mai aproape de soare
O altă concepție greșită populară este că în timpul verii – și mai ales în timpul solstițiului de vară – Pământul este mai aproape de soare decât în alte perioade ale anului.
- În realitate, înclinarea Pământului are o influență mai mare asupra anotimpurilor decât distanța planetei noastre față de Soare. „În timpul verii emisferei nordice, suntem de fapt cel mai îndepărtat de soare”, spune Mark Hammergren, astronom la Planetariul Adler din Chicago.
Solstițiul și sărbători străvechi
Solstițiul de vară – numit și miezul verii – a fost recunoscut de mult timp și adesea sărbătorit de multe culturi. Egiptenii au construit Marile Piramide astfel încât, văzut din Sfinx, soarele să apună, la solstițiul de vară, exact între două dintre piramidele din Giza: Hufu și Hafra.
- Incașii din America de Sud sărbătoreau solstițiul de iarnă cu fast, printr-o ceremonie numită Inti Raymi, care includea ofrande de hrană și sacrificii de animale și probabil și sacrificii umane.
Arheologii au descoperit, de asemenea, rămășițele unui observator astronomic într-un oraș mayaș îngropat de mult din Guatemala, în care clădirile erau proiectate astfel încât să se alinieze cu soarele în timpul solstițiilor. În acele timpuri, populația orașului se aduna la observator pentru a privi cum regele lor își făcea apariția pentru a „comanda” cerurile.
- Și poate cel mai faimos exemplu, celebrul Stonehenge din Regatul Unit a fost asociat cu solstițiile de iarnă și de vară timp de aproximativ 5.000 de ani. Observatorii din centrul pietrelor care compun Stonehenge pot urmări răsăritul solstițiului de vară peste Heel Stone, care se află chiar în afara inelului principal din Stonehenge.
Tradiții şi superstiții la români de solstițiu de vară
Tradiţia şi superstiţiile privind solstiţiul de vară au rădăcini străvechi și la noi în țară. Fiindcă cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul soarelui.
- Atotputernicia soarelui de la solstiţiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai înalt din comunitate. Încinși cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri în foc ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină.
În timp, Noaptea de Sânziene – cum este denumită în folclorul românesc – a devenit o serbare populară, cu caracter tradiţional, ce se desfăşoară diferit în funcţie de regiunea respectivă.
De asemenea, din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstițiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
