Parodontoza este una dintre cele mai răspândite afecțiuni ale cavității orale, cu impact direct asupra sănătății dentare pe termen lung. Deși este adesea trecută cu vederea în fazele incipiente, progresia bolii poate duce la complicații serioase, ce afectează nu doar structura gingivală, ci și osul care susține dinții. Înțelegerea mecanismelor prin care parodontoza se dezvoltă și identificarea manifestărilor clinice constituie pași importanți în prevenirea și controlul bolii.
Ce este parodontoza?
Parodontoza reprezintă o afecțiune inflamatorie cronică a țesuturilor de susținere dentare (parodonțiu), caracterizată prin distrucția progresivă a gingiei, ligamentului parodontal și a osului alveolar. Etiologia parodontozei implică prezența bacteriilor patogene în placa bacteriană, care determină un răspuns imun inflamator ce conduce la degradarea structurilor menționate. Deși boala are o evoluție lentă, fără intervenție terapeutică poate determina complicații semnificative, inclusiv pierderea dinților.
Cum se manifestă parodontoza?
În stadiile incipiente, parodontoza determină o ușoară inflamație gingivală și sângerări spontane sau provocate de periaj. Pe măsură ce evoluează, simptomele devin mai evidente, gingia începe să se retragă, rădăcinile dentare să fie expuse și să apară pungile parodontale. În cazul unor dezechilibre ale florei orale sau infecții fungice secundare, limba alba și disconfortul oral persistent pot însoți tabloul clinic.
În fazele avansate, pacientul observă mobilitatea dinților, durere la masticație, migrarea dinților și apariția spațiilor interdentare patologice. Respirația neplăcută persistentă (halitoza) constituie un alt semn clinic relevant, generată de prezența bacteriilor anaerobe în pungile parodontale profunde.
Factorii de risc implicați în apariția parodontozei includ igiena orală deficitară, fumatul, diabetul zaharat necontrolat, afecțiunile imunologice și predispoziția genetică. Totodată, stilul de viață nesănătos, stresul cronic și dieta dezechilibrată pot accentua manifestările clinice ale parodontozei.
Cum se tratează parodontoza?
Tratarea paradontozei presupune un abord multidisciplinar, stabilit în funcție de gravitatea afecțiunii și particularitățile individuale ale pacientului. Scopul tratamentului constă în controlul inflamației, eliminarea infecției bacteriene și oprirea progresiei pierderii osoase alveolare.
Primul pas implică debridarea și chiuretajul subgingival, proceduri care urmăresc eliminarea plăcii bacteriene și tartrului de pe suprafața radiculară a dinților afectați. Etapa este fundamentală pentru reducerea încărcăturii bacteriene și ameliorarea simptomelor inflamatorii acute. În cazuri moderate sau severe, poate fi necesară terapia chirurgicală parodontală, inclusiv intervenții de chirurgie cu lambou și regenerarea tisulară ghidată pentru restaurarea structurii osoase și gingivale pierdute.
Terapia medicamentoasă complementară include utilizarea antisepticelor locale, a antibioticelor sistemice sau locale și, în unele cazuri, agenți antiinflamatori specifici. Clorhexidina este cel mai frecvent utilizată ca antiseptic local datorită eficacității sale în reducerea bacteriilor patogene și inflamației gingivale. Antibioterapia sistemică este recomandată atunci când există infecție persistentă sau agresivă.
Controlul factorilor de risc sistemici, cum ar fi renunțarea la fumat, controlul glicemic la pacienții diabetici și managementul stresului, este obligatoriu pentru succesul pe termen lung al tratamentului.
