De unde provine numele de Dracula?

Numele „Dracula” este sinonim cu vampiri pentru majoritatea oamenilor. Este  greu să găsești pe cineva, oriunde, care să nu știe cine este „Contele Dracula”. 

Totuși, atunci când a apărut romanul gotic „Dracula”, scris şi publicat în 1897 de scriitorul irlandez Bram Stoker, nimeni nu știa cu ce să asocieze acest nume. 

Se spune că Stoker a găsit de fapt numele într-o carte despre Transilvania pe care a descoperit-o într-o bibliotecă din Whitby (orașul în care Dracula a sosit pentru prima dată în Anglia). Este vorba despre numele domnitorului român Vlad Țepeș, numit și „Vlad Dracul” din cauza obiceiului său de a-și trage în țeapă cu o suliță ascuțită rivalii politici, dizidenții religioși și aproape pe oricine îl înfrunta. 

• „Dracul” sinonim al cuvântului „diavol” în limba română poate fi, astfel, un cuvânt care ar fi putut defini cum nu se poate mai bine duritatea domnitorului român.  

Ordinul Dragonului

Alte surse sunt de părere că, de fapt, termenul „dracul” (din latinescul „draco”, care înseamnă „dragon”), asociat cu numele lui Vlad Țepeș vine de la Ordinul Dragonului, din care făcea parte tatăl domnitorului. Acest ordin poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni, fiind o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Român) și de cea de-a două soție a sa, Barbara Cillei.

Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea creștinismului și cruciadă contra turcilor otomani. Datorită apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Țepeș era supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi înnobilat în numărul membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg. 

• Blazonul Ordinului Dragonului reprezenta un dragon (otomanii) și o cruce (semn al creștinătății), iar Vlad Dracul a purtat acest simbol peste tot, pe steaguri, monede și sigiliu.

„Dracul” nu provine de la românescul „diavol”

Publicația transylvaniaworld.com vine cu câteva specificări etimologice deoarece la nivel global s-au creat nenumărate confuzii (pe bună dreptate) privind numele care au legătură cu Dracula.

Transylvania World atrage atenția asupra unui aspect extrem de important, și anume că „Dracul” nu provine de la românescul „diavol” ci de la apartenența la Ordinul Dragonului, cuvântul „Draco” însemnând „dragon” în limba latină.

• Cu alte cuvinte, când ne referim la personajul fantastic „Contele Dracula”, facem paralela cu domnitorul român cunoscut sub toate aceste nume: Vlad III, Dracul, Dracula, Drăculea, Țepeș. Toate cele șase componente ale numelui sunt corecte atunci când vorbim de domnitorul român.

Stoker se gândise inițial la alt nume pentru roman

Se spune că Stoker nici măcar nu a intenționat să numească romanul după vampirul Contele Dracula. Inițial, autorul irlandez a plănuit să-i dea titlul „The Undead” și s-a răzgândit abia în ultimul minut înainte ca cartea să fie publicată. Titlul romanului după porecla domnitorului român, Dracula, avea însă să facă celebru în lumea întreagă mitul vampirului și, odată cu el, țara noastră și pe Vlad Țepeș.

Cum a ajuns autorul irlandez să scrie despre România

• „Este clar că Stoker nu a fost niciodată în România, face confuzii grave în carte chiar de la început, când spune ceva de genul că imediat după Varna intri în Transilvania…”, spune istoric Dan Falcan citat de România Liberă.

Și atunci de unde până unde a ales autorul irlandez să plaseze acțiunea în România.

Se crede că în documentarea romanului, Bram Stoker s-ar fi folosit de volumul „History of Moldavia and Wallachia“, scris de istoricul austriac de origine germană Johann Christian Engel, în 1804, unde Ţepeş este descris drept un tiran sângeros. Mai mult, autorul ar fi avut acces şi la Biblioteca Regală din Londra, unde sunt o parte din gravurile săseşti din secolul al XV-lea şi cronicile medievale din colecţiile de la British Museum. În acestea Vlad Ţepeş este un domnitor monstruos, ba chiar vampir care bea sânge de om şi găseşte o mare satisfacţie în cruzimile faţa de oameni.

Alți istorici au venit cu ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. 

Ideea asta a încolţit şi pentru că personajul Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea, supranumit şi Dracula. Acestea ar putea fi singurele surse veridice, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) şi mitul literar modern al vampirului reprezentat de cartea lui Bram Stoker.