Deși se apropie iarna, cu siguranță cei mai mulți dintre noi visăm deja la prima zi de primăvară. Prima zi a acestui anotimp minunat, „echinocțiul de primăvară”, are loc în fiecare an, totuși majoritatea oamenilor nu știu ce este sau de ce este important. Iată care este de fapt scopul său științific și spiritual.
- Echinocțiul are loc de două ori pe an și este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc.
Primul echinocțiu din an este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică.
Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică.
- În 2022, echinocțiul de primăvară va avea loc pe 20 martie 2022, la ora 17:33.
Începutul astronomic al primăverii, nu neapărat și meteorologic
Cuvântul „echinocțiul” provine din latină și se traduce „egal” și „noapte”. Echinocțiul este singurul moment în care soarele răsare direct spre Est și apune direct spre Vest pentru toată lumea de pe Pământ.
Acest eveniment de bun augur a marcat în mod tradițional începutul primăverii pentru multe culturi diferite, precum și începutul noului an în calendarele antice indiene și persane. Chiar dacă echinocțiul de primăvară sau „punctul vernal” este adesea folosit pentru a indica prima zi de primăvară, acesta reprezintă de fapt începutul astronomic al primăverii, spre deosebire de cel meteorologic. Anotimpurile meteorologice sunt grupate pe luni, în funcție de vreme și de schimbările de temperatură, iar meteorologii și climatologii sunt de acord că prima zi adevărată de primăvară în emisfera nordică ar trebui să fie 1 martie.
Echinocțiul și Quetzalcoatl, zeul sub forma unui șarpe cu pene
În ruinele orașului Maya Chichén Itzá, în Mexic, mulțimile se adună la vechea piramidă El Castillo la fiecare echinocțiu de primăvară și toamnă pentru a asista la o sărbătoare a echinocțiului care datează de la construirea piramidei, în jurul anului 1000 d.Hr.
Mayașii erau astronomi pricepuți, iar piramida este dedicată lui Quetzalcoatl („Șarpele cu pene”), un zeul suprem în mitologia aztecă. La apus, în ziua echinocțiului, unghiul soarelui creează umbre care arată ca un șarpe uriaș. Șarpele de lumină și umbră pare să alunece pe treptele piramidei până când se îmbină cu capul uriaș al șarpelui sculptat în partea de jos a acesteia.
Echinocțiul de primăvară marchează Anul Nou persan
Momentul exact al echinocțiului de primăvară marchează prima zi a primei luni din calendarul solar iranian. Este, de asemenea, începutul lui Nowruz, o sărbătoare minunată, ce durează 13 zile, numită uneori Anul Nou persan.
- Celebrată de aproape 300 de milioane de oameni în întreaga lume (în principal în Asia centrală și de vest), Nowruz este precedată de o mulțime de treburi casnice. După ce se termină curățenia de primăvară, familiile se bucură de mese bogate și uneori vopsesc ouă care reprezintă fertilitate.
În ultima marți dinaintea echinocțiului, există ritualul ca oamenii să sară peste focuri. Acest lucru simbolizează sentimentul de reînnoire pe care îl oferă noul an. O altă tradiție prevede ca cei mici să bată în oale, mergând din ușă în ușă pentru a cere bunătăți.
Omagierea strămoșilor în Japonia
Timp de secole, practicanții șintoismului au folosit evenimentul solar ca o ocazie de a-și onora strămoșii. Mai târziu, guvernul japonez a transformat această tradiție într-o sărbătoare națională seculară, cunoscută oficial ca Ziua Echinocțiului de primăvară în anul 1948. Este încă respectată și astăzi.
Echinocțiul de primăvară și data Paștelui la ortodocși
După cum se știe, data Paștelui este variabilă și, în funcție de aceasta, se stabilesc și datele altor sărbători importante – Înălțarea Domnului, la 40 de zile după Paște, și Rusaliile (Pogorârea Sfântului Duh), la 50 de zile după Paște.
- La „Primul Conciliu ecumenic de la Niceea”, din 321 d.Hr., s-a hotărât că Paștele se va celebra, în fiecare an, în prima duminică de după prima Lună plină, de după Echinocțiul de primăvară – un moment de apogeu al luminii, un timp al renașterii și al transformării.
Tradiții românești
În România, în trecut oamenii sărbătoreau începerea noului an agrar, iar copiii băteau ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Tot la această dată, copiii și tinerii mai obișnuiau să se strângă în grupuri de câte trei sau de câte opt persoane, împodobeau o creangă de copac cu flori de primăvară, iar apoi mergeau să colinde din casă în casă recitând diverse cântece populare.
