Procesul zilelor care devin tot mai scurte în emisfera nordică va atinge punctul culminant anul acesta pe 21 decembrie, la ora 17:58 (ora României). Solstițiul de iarnă este cea mai scurtă zi a anului.

De obicei, solstițiul de iarnă se produce pe 21 sau pe 22 decembrie și rar sau foarte rar pe 23 decembrie (1903, 2303) sau 20 decembrie (2080).

Solstițiul de iarnă sau solstițiul hibernal, cunoscut și sub denumirea de mijlocul iernii, corespunde momentului în care poziția Soarelui pe cer este la cea mai mare distanță unghiulară negativă față de ecuatorul ceresc. Acest fenomen astronomic are loc de două ori pe an, câte odată în fiecare emisferă (nordică și sudică). Pentru emisfera respectivă, solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină și cea mai lungă noapte a anului, când Soarele se află la cea mai mică înălțime zilnică maximă pe cer.

Dar de ce apare solstițiul și cum l-au observat oamenii de-a lungul istoriei?

Solstițiul văzut din spațiu

Înclinarea Pământului este motivul pentru schimbarea anotimpurilor. Planeta noastră orbitează în jurul soarelui în timp ce este înclinată în medie la 23,5 grade, astfel încât emisferele nordice și sudice primesc cantități inegale de lumină solară. Acest lucru provoacă atât solstițiile, cât și anotimpurile.

Jumătatea mai rece a anului a fiecărei emisfere are loc atunci când aceasta este înclinată față de soare, iar solstițiul său de iarnă (decembrie în nord, iunie în sud) marchează punctul în care acea jumătate a globului este înclinată departe de soare la cea mai mare distanță unghiulară.

Lipsa expunerii la razele soarelui face ca solstițiul de iarnă să fie cea mai întunecată zi a anului, dar nu este și cea mai rece. Mai este o lună sau mai mult până la cea mai rece zi, în funcție de locația dvs., deoarece oceanele și masele de aer de pe pământ își pierd încet energia termică pe care au absorbit-o în lunile mai calde.

Cel mai devreme apus de soare? Nu la solstițiu

Tot în preajma solstițiului de iarnă Soarele răsare cel mai târziu și apune cel mai devreme pentru locațiile din emisfera nordică. Cu toate că ne-am aștepta ca aceste evenimente să aibă loc chiar în ziua solstițiului, acest lucru nu se întâmplă. De fapt în emisfera nordică, în funcție de latitudinea locului, cel mai timpuriu apus are loc câteva zile sau săptămâni înainte de solstițiul de iarnă, iar cel mai târziu răsărit cu câteva zile sau săptămâni după solstițiu.

De ce? Pentru că soarele și ceasurile noastre de la mână nu calculează exact la fel timpul.

Mai exact, motivul pentru care cel mai timpuriu apus, respectiv cel mai târziu răsărit nu se produc chiar la solstițiu este acela că rotația Pământului în jurul axei sale nu este exact 24 de ore. De fapt intervalul de timp scurs între două treceri succesive ale Soarelui la meridian variază pe parcursul anului.

Pot vedea solstițiul?

Oamenii antici nu știau despre orbita Pământului, dar totuși au descoperit solstițiul observând ce se întâmpla pe cerul de deasupra lor.

Arcul soarelui pe cer a scăzut constant și a devenit mai scurt din iunie. La solstițiul de iarnă din emisfera nordică, a atins cel mai mic arc posibil – atât de scăzut încât, în cele câteva zile din jurul solstițiului, pare să se ridice și să apună în același loc. Acest fenomen a produs expresia latină din care a derivat cuvântul solstițiu, adică „soarele stă pe loc”.

Unghiul scăzut al soarelui înseamnă, de asemenea, că umbra ta la amiază este cea mai lungă din întregul an în timpul solstițiului de iarnă.

Popoarele antice și solstițiul

În lumea antică au fost construite o serie de monumente pentru a comemora solstițiul.

Un exemplu este Newgrange, o movilă uriașă din epoca de piatră construită în mediul rural irlandez în jurul anului 3200 î.Hr., cu aproximativ 1.000 de ani înainte de Stonehenge. Un tunel cu fața la răsăritul solstițiului duce la o cameră principală, unde morții ar fi fost așezați în acele timpuri. O fereastră mică scaldă camera în lumina solstițiului timp de 17 minute.

În Peru, populația Paracas (aproximativ 800-100 î.Hr.) au străbătut deșertul cu linii trasate pe pământ și stânci, numite geoglife, care leagă movile ceremoniale cu locul unde soarele solstițiului de iarnă apune la orizont. Celebrele Linii Nazca – sub formă de maimuțe, șopârle și alte figuri uluitoare gravate în pământ de o cultură peruană ulterioară, în jurul anilor 1-700 d.Hr. – prezintă, de asemenea, aliniamente cu solstițiul de iarnă.

Templul Karnak din Egiptul Antic a fost construit în conformitate cu solstițiul de iarnă de la Luxor, cu mai bine de 4.000 de ani în urmă. Aliniamente similare pot fi văzute de la Angkor Wat la Machu Picchu.

Are solstițiul legătură cu Crăciunul?

Pentru peste 2 miliarde de creștini, solstițiul a fost mult timp umbrit de Crăciun. Dar pentru istoricul David Gwynn de la Universitatea din Londra, apropierea celor două evenimente poate să nu fie o întâmplare.

O teorie susține că sărbătoarea Crăciunul a fost stabilită pe 25 decembrie pentru a înlocui o sărbătoare romană, care avea rădăcini într-un cult păgân al lui Sol Invictus (soarele neînvins), spune Gwynn. O a doua teorie presupune că primii creștini au ales data de 25 decembrie numărând înainte cu nouă luni de la 25 martie, data tradițională stabilită pentru Buna Vestire către Fecioara Maria.

Oameni care sărbătoresc și astăzi Soarele cu ocazia solstițiului

Unele vechi sărbători de solstițiu continuă și în prezent. Festivalul Yalda din Iran marchează ziua în care se credea că s-a născut Mithra, un înger al luminii. Tradiția a fost adoptată în zoroastrianism și este încă respectată, mâncându-se pepene verde și rodie.

Festivalul chinezesc Dōngzhì marchează momentul în care întunericul iernii începe să cedeze loc luminii. Familiile observă acest moment al anului savurând alimente speciale, cum ar fi bilele lipicioase de orez, adesea umplute cu pastă de susan negru, alune sau fasole roșie, cunoscute sub denumirea de yuan tang.

Scandinavii sărbătoreau Juul, sau Yule, o sărbătoare care se întindea pe mai multe zile care marca întoarcerea zeului soare. În Marea Britanie, druizii celebrau solstițiul tăind vâsc. Astăzi, unele dintre aceste tradiții sunt încă respectate de păgânii moderni.

„Suntem astăzi aici ca să sărbătorim faptul că ciclul lumii se transformă. Este un moment în care schimbarea și speranța sunt reînnoite”, a spus King Arthur Pendragon, liderul druizilor care în 2014 s-au întâlnit la Stonehenge pentru a sărbători solstițiul în stilul păgânilor.